Este al doilea an când sud-coreenii de la Samsung aleg să meargă pe două versiuni de Note. De această dată lipsește versiunea cu „plus”, dar avem Samsung Galaxy Note și Samsung Galaxy Note20 Ultra. Pe al doilea, cu 5G în coadă, cel mai performant, cel mai mare și cel mai tare dintre ele l-am primit și eu la test prin programul Orange Smartphone Tester, împreuna cu una bucată Samsung Galaxy Watch3.

Cuprins:

1. Design și materiale
2. Ecran
3. Hardware, software și funcții pen
4. Baterie
5. Cameră
6. Preț
7. Concluzii

Design și materiale

Samsung Galaxy Note20 Ultra vine cu același design premium. Asta mi-a plăcut mereu la seria Note, faptul că au un aer mai elegant decât seria S. Samsung a ales să păstreze în mare parte aceleași linii ca anul trecut. Partea din față și rama metalică sunt aproape identice cu ce găsim și pe Note10: camera frontală poziționată tot pe mijloc și ramele de sus și jos plate.

Partea din spate a primit cel mai mare upgrade, unul forțat. Ca și la S20 Ultra, camera principală își cere drepturile pe suprafața din spate. Rama ei iese în relief suficient de mult încât să te încurce pe masă, dar și să se agațe uneori în buzunarul blugilor. Asta este, tehnologia și performanța cer sacrificii de design, de cele mai multe ori.

Butoanele de power și volum le găsim tot pe partea dreaptă a ramei, slot-ul pentru cartela și SIM pe partea de sus, iar pe rama de jos port-ul USB Type-C, difuzorul și pen-ul din dotare.

Cu totul, Note20 Ultra nu arată rău deloc și se ține decent în mână pentru cât este de mare. La prima interacțiune am remarcat faptul că au reușit să îl facă ceva mai ușor decât S20 Ultra.

Ecran

Sunt fan și îmi plac ecranele celor de la Samsung, aceste Super AMOLED-uri foarte aprinse. Galaxy Note20 Ultra vine cu un ecran imens de 6.9 inch pe care este o plăcere să vezi un video sau să te joci, mai ales cu Dolby Atmos-ul din dotare. Se vede foarte bine în lumina soarelui, iar culorile sunt pe gustul meu.

Și de această dată avem 120Hz, dar dinamici pentru menajarea bateriei. Mai exact, în aplicațiile care știu ce să facă cu aceasta rata de refresh, ecranul sta pe 120Hz. Își face switch pe 60Hz automat când aplicația nu suportă mai mult. Este plăcut să dai scroll și să folosești un ecran de 120Hz. Cum greu îți vine să te întorci pe unul clasic. Totul este fluid și tranzițiile sunt liniștitoare pentru ochi. 

Hardware, software și funcții pen

Samsung Galaxy Note20 Ultra vine, din păcate, pentru România și toată Europa tot cu procesor Exynos 990, același pe care-l găsim și pe S20 Ultra. Da, exact, același procesor care a declanșat tunete și fulgere pe internet și a pornit petiții către Samsung să meargă pe Snapdragon și pe piața din Europa. Nu s-a întâmplat nimic și nici nu mă așteptam să se întâmple.

Acest procesor, ca și alte generații trecute de Exynos, vine cu consum mai mare de energie, temperaturi ceva mai ridicate și performanțe mai scăzute decât echivalentul lui de la Qualcomm. Testele celor care le-au pus în paralel spun că este cu aproximativ 15% mai slab decât Snapdragon 865+. Suficient încât să te facă să scrii petiții. Eu nu am simțit nevoia de ceva mai performant în jocuri, dar întrebarea tot rămâne „De ce, Samsung? De ce?”.

Cum am testat la S20 Ultra, am încercat să văd și la Note20 Ultra în cât timp intră protecția procesorului la temperaturi ridicate, mai pe românește cu cât își pune frână procesorul la utilizare intensă, în teste. Pe „englezește” – thermal throttling. Cum puteți vedea mai jos, după 10 minute de teste (aplicația CPU Throttling Test) puterea procesorului a fost redusă cu 10% și temperatura a ajuns la 49°, față de 14% și 47° la S20 Ultra. Probabil cei de la Samsung au ridicat puțin limita de siguranță. 

Temperaturile la care a ajuns Note20 Ultra nu m-au speriat. Am mai întâlnit device-uri care se încingeau așa. Ideea este că temperaturile foarte mari sunt atinse în benchmark-uri, nu în utilizarea de zi cu zi. În jocuri se încălzește, dar nu încât să îți atragă atenția sau să te deranjeze la mână.

Pe lângă procesorul hulit, mai găsim sub capotă și 12GB RAM – pentru versiunea 5G și 256GB memorie internă. Mi-ar fi plăcut să vină cu 512GB având în vedere că o poză făcută cu 108MP ocupă și 25MB. 

Pe partea de software, nu găsim nimic nou sau spectaculos: Android 10 cu One UI 2.5. Față de anul trecut, pen-ul nu aduce funcționalități în plus. Avem același control al camerei de la distanță, ceea ce mi se pare chiar util, și controlul aplicațiilor media cu ajutorul gesturilor și butonului. Din câte am înțeles din prezentarea lor, acum scrierea are latență scăzută la 9ms – adică experiența se apropie și mai mult de scrisul pe hârtie.

Eu scriu de la foarte urât în sus și desenez la fel și nu am fost niciodată cu adevărat interesat de pen. Se poate observa asta cu ochiul liber. Mi-a plăcut să îl știu acolo și cam atât. Modul în care arată și se încadrează în telefon este la fel ca la Note10, cu același buton în partea de sus care face click-click, numai bun pentru cei stresați. Indicat este să nu fie ros, cum facem majoritatea cu pixurile clasice.

Note20 Ultra ne aduce și funcție de eSIM, ceea ce ne oferă posibilitatea să nu mai folosim cartela fizică. Mai multe detalii am lăsat într-un articol dedicat – link.

Baterie

Nu este o noutate că procesoarele Exynos se „înfruptă” fără jenă din baterie, mai mult decât Snapdragon. După o săptămână de utilizare, am reușit să duc bateria să mă țină cu utilizare normală 5 ore de ecran. Utilizare normală însemnând ceva Youtube, social media la greu, 15 minute de jocuri, mereu conectat la WiFi și vreo 2 ore la date.

Încărcarea de la 1% la 100% s-a realizat într-o ora și 10 minute. 

Cameră

Cred că n-am mai fost așa încântat de camera unui telefon de la Sony Ericson K800i, pe care l-am luat prin 2007 de la Orange și care m-a cucerit la acea vreme pentru pozele pe care le făcea. Asta s-a întâmplat și cu Galaxy Note20 Ultra. L-am trecut pe 108MP și gata, m-a făcut fotograf.

Modul în care face pozele și focalizarea laser m-au impresionat. Dacă știi să încadrezi și să alegi un punct interesant pentru focus chiar poți să faci poze reușite. De restul se ocupă Note20 Ultra. Capturile de mai jos sunt făcute pe modul Auto și 108MP.

Night Mode: activ (stânga) – inactiv (dreapta) 

Mă bucur că cei de la Samsung și-au dat seama că zoom-ul 100x este o glumă pentru orice nivel de utilizator. Nu trebuie să ai expoziție foto la Muzeul National să îți dai seama de asta. La Note20 Ultra au mers pe maxim 50x, ceea ce este mai acceptabil, dar tot exagerat. Din punctul meu vedere, de fotograf de social media, cred că ce este peste zoom-ul optic de 5x este doar să le arați prietenilor ce telefon smecher ai tu. Asta se poate observa din pozele de mai jos.

Niveluri zoom: 0.5X (wide) – 1X (normal) – 5X – 20X – 50X

În necunoștința mea în ale fotografiei sunt fan al macro-urilor. Probabil pentru că mi se pare cel mai simplu mod de a face o poză. Alegi un subiect, dai tap pe el să focalizezi și gata. Senzorul laser m-a ajutat să fac asta într-un mod mult mai ușor decât cu alte telefoane. Mi-a plăcut!

Pozele atașate au fost comprimate și redimensionate. La rezoluția full, adică 14000 x 9000, arată impecabil.

Pozele sunt comprimate și nu reprezintă 100% performanțele camerei foto. 

Preț (la data scrierii review-ului)  

Gata, visul frumos s-a spulberat. Prețul lui este unul care spulbera vise, cel puțin pentru majoritatea românilor. Acesta poate fi achiziționat la 6.395 lei de la Orange, preț standard – fără abonament. Foarte mult, dar „premium” cu „ieftin” nu prea sunt sinonime. 

Concluzii  

De când urmăresc lansările seriei Note, cred că anul acesta cele două modele au fost cele mai comentate. Chiar dacă mulți se plâng de procesorul lui Note20 Ultra, după ce ajungi să îl folosești câteva săptămâni îți dai seama că nu este rău deloc. În teste dă mai slab decât Snapdragon, dar în activitățile de zi cu zi sunt sigur că nu simți diferența de performanță.

Pe mine m-a cucerit cu camera și ecranul.

Pro

Contra